Pe amplasamentul fostei centrale termoelectrice de la Doicești, județul Dâmbovița, România intenționează să construiască ceva ce nu a mai existat nicăieri în lume: un parc de reactoare nucleare modulare mici (SMR) de tip NuScale. Șase module a câte 77 MW, cu o putere totală de 462 MW și un cost estimat între 6 și 7 miliarde de dolari. O investiție uriașă, cu implicații strategice majore — și cu un nivel de risc tehnologic pe care puține țări ar accepta să îl asume.
Înainte de orice opinie, câteva date clare: la data scrierii acestui articol, niciun reactor SMR de tip NuScale nu a fost construit și pus în funcțiune nicăieri pe glob. Proiectul cel mai avansat — cel din Idaho, SUA, inițiat de consorțiul UAMPS — a fost anulat în noiembrie 2023 din cauza costurilor care au explodat și a lipsei de clienți dispuși să cumpere energia produsă la prețul rezultat. România ar deveni astfel nu doar primul operator de SMR NuScale din Europa, ci primul din lume.
Ce este, de fapt, proiectul de la Doicești
Proiectul este derulat de RoPower Nuclear (RPN), o companie cu acționariat egal între Nuclearelectrica (statul român, prin operatorul centralei de la Cernavodă) și Nova Power & Gas (grup privat E-INFRA). Tehnologia aparține companiei americane NuScale Power, iar proiectarea și construcția sunt asumate de Fluor Corporation și Samsung C&T.
La 12 februarie 2026, acționarii Nuclearelectrica au aprobat Decizia Finală de Investiție (FID), marcând oficial intrarea în Etapa 3 — faza de pre-EPC (Engineering, Procurement, Construction). Decizia vine după ce România a cheltuit deja aproximativ 240 de milioane de dolari în studii de fezabilitate, investigații geotehnice și lucrări pregătitoare, pe parcursul mai multor ani.
Finanțarea totală necesară este estimată la 6–7 miliarde USD. Printre susținătorii financiari declarați se numără US Export-Import Bank (potențial până la 5,6 miliarde USD) și US DFC (Development Finance Corporation, până la 25% din cost). Statul român intenționează să finanțeze complet primul modul și să decidă continuarea în funcție de rezultate.
Tehnologia: dovedită sau nu?
Susținătorii proiectului subliniază că SMR-urile NuScale nu sunt o tehnologie de laborator: se bazează pe principiul reactorului cu apă sub presiune (PWR), același care stă la baza a peste 300 de reactoare nucleare operaționale în lume, inclusiv la Cernavodă (unde România folosește însă varianta CANDU). NuScale a obținut în 2022 aprobarea de proiect din partea Nuclear Regulatory Commission (NRC) din SUA — prima aprobare acordată vreodată unui SMR.
Argumentul este corect în esență: fizica din spatele unui reactor NuScale nu este speculativă. Dar există o diferență fundamentală între a aproba un proiect pe hârtie și a construi și opera un reactor la scară comercială. Avioanele sunt aprobate de autorități înainte de a zbura, dar primul zbor nu e lipsit de riscuri. În cazul SMR-urilor NuScale, nimeni nu a ajuns încă la pasul „primul zbor".
Anularea proiectului UAMPS din Idaho este semnificativă tocmai pentru că venea după ani de planificare și sute de milioane cheltuite. Motivele oficiale: costul pe MWh estimat a crescut de la 58 USD la peste 90 USD, iar utilitățile americane care urmau să cumpere energia s-au retras pe rând, considerând prețul necompetitiv față de alternativele disponibile.
De ce costă atât și de ce contează
Costul estimat pentru proiectul Doicești — 6–7 miliarde USD pentru 462 MW instalați — înseamnă aproximativ 13–15 dolari per watt instalat. Pentru comparație:
| Tehnologie | Cost estimat (USD/W) | Status |
|---|---|---|
| SMR NuScale (Doicești) | ~13–15 | Netestat comercial |
| Nuclear convențional (EPR) | ~6–9 | Dovedit |
| Nuclear CANDU (Cernavodă 3&4) | ~5–7 | Dovedit în România |
| Eolian offshore | ~3–4 | Matur |
| Solar fotovoltaic (2026) | ~0,8–1,2 | Matur |
Diferența de cost nu este academică: ea determină prețul final al energiei electrice livrate consumatorilor. Analista de politici energetice Ana Otilia Nuțu a argumentat public că, la aceste costuri de construcție, energia produsă de SMR-urile de la Doicești nu va putea fi vândută la prețul pieței — diferența va trebui acoperită prin subvenții sau printr-un mecanism de prețuri garantate, adică, în final, de consumatori sau contribuabili.
Semnalul de alarmă din interiorul guvernului
În mai 2026, premierul interimar Ilie Bolojan a transmis public că are „probleme grave de fezabilitate" cu proiectul Doicești și că a informat personal ambasadorul SUA despre îngrijorările sale. Declarația sa cea mai citată: după 240 de milioane de dolari cheltuiți, există riscul real ca România să rămână „cu un teren și niște hârtii".
Reacția guvernului a fost rapidă: purtătorul de cuvânt a precizat că oprirea proiectului nu a fost niciodată pusă pe masă și că îngrijorările sunt analizate împreună cu partea americană. Proiectul continuă oficial. Dar declarația unui premier în exercițiu, referitoare la un proiect deja angajat cu sute de milioane cheltuite, nu poate fi ignorată ca simplă retorică politică.
Îngrijorările ridicate oficial includ:
- Viabilitatea financiară a NuScale Power ca entitate (compania are ea însăși probleme de solvabilitate)
- Fluor Corporation — partenerul de inginerie — vinde activ participația sa în NuScale, semnal negativ
- Amplasamentul se află în apropierea unui buzunar de gaz natural, cu implicații pentru siguranța nucleară
- Condițiile FID sunt parțial confidențiale și nu au fost făcute publice complet
Ce apără, totuși, proiectul
Critica energiei regenerabile ca alternativă la SMR pornește de la o limitare reală: soarele nu strălucește noaptea și vântul nu suflă constant. România are nevoie de energie de bază — putere disponibilă 24 de ore din 24, indiferent de condiții meteorologice. Centralele nucleare furnizează exact asta, cu un factor de capacitate de peste 90%. O rețea electrică bazată exclusiv pe solar și eolian are nevoie fie de stocare masivă în baterii (scumpă și limitată ca volum), fie de surse terțiare de rezervă.
Amplasamentul de la Doicești are un avantaj real: infrastructura existentă a fostei centrale pe cărbune — rețele de transport electric, acces la apă, drumuri industriale — reduce semnificativ costurile auxiliare față de un amplasament nou. Iar racordarea la rețeaua națională este deja rezolvată.
Din punct de vedere geopolitic, proiectul adâncește parteneriatul strategic România–SUA și aduce finanțare americană semnificativă (EXIM Bank, DFC). Într-un context european în care dependența de energie rusă rămâne o vulnerabilitate strategică, diversificarea bazei de producție prin nuclear are o logică dincolo de pur economică.
Alternativa ignorată: Cernavodă 3 și 4
Există o ironie în toată această dezbatere: România are deja o tehnologie nucleară dovedită, operată cu succes de peste 30 de ani, cu personal calificat existent și un cadru de reglementare matur. Reactoarele CANDU de la Cernavodă funcționează, produc energie ieftină și stabilă, și au un record de siguranță solid. Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă au un proiect avansat de finalizare, cu o parte din lucrările de construcție deja efectuate în anii '80.
Premierul Bolojan a menționat explicit această alternativă: în loc de 6–7 miliarde pe o tehnologie neconstruită niciodată, banii ar putea merge spre finalizarea unor reactoare cu tehnologie pe care România o stăpânește deja. Argumentul are greutate — și explică de ce comparația directă cu SMR-urile ridică semne de întrebare legitime.
Concluzie: întrebările care rămân fără răspuns
Nu există un răspuns simplu la întrebarea dacă proiectul SMR de la Doicești este o decizie înțeleaptă sau un pariu nepotrivit pentru România. Există argumente reale de ambele părți. Dar câteva întrebări merită puse explicit și așteptate răspunsuri clare de la factorii de decizie:
- Care este prețul garantat al energiei pe care România îl va plăti pentru MWh-ul produs la Doicești? Și cine plătește diferența față de prețul pieței?
- Ce se întâmplă dacă NuScale Power intră în faliment înainte de finalizarea construcției? Care sunt clauzele contractuale de protecție?
- De ce Doicești și nu Cernavodă 3 și 4? A fost făcută o analiză cost-beneficiu comparativă publică între cele două opțiuni?
- Care sunt condițiile confidențiale ale FID și de ce nu sunt publice, în condițiile în care banii sunt publici?
- Care este planul de rezervă dacă, în 2029, costurile depășesc din nou estimările și FID-ul condițional nu se poate închide?
România poate deveni un pionier european în energia nucleară modulară. Sau poate plăti factura unui experiment costisitor, în timp ce alternativele mai sigure și mai ieftine așteptau la Cernavodă. Diferența o fac transparența deciziilor și calitatea analizelor făcute acum — nu optimismul declarațiilor oficiale.
Fii primul care comentează acest articol!