De ce boom-ul de energie verde din România nu se vede în factură: rețeaua și stocarea rămân mult în urmă

România are, pe hârtie, aproape 19 GW de capacitate instalată în surse regenerabile — solar, eolian și prosumatori la un loc. Dar în zilele critice, cu vânt slab sau cer înnorat la orele de vârf, producția reală livrată în rețea scade la doar 6,9 GW — abia o treime din potențialul teoretic. Cauza nu e lipsa de soare sau de vânt, ci o rețea și o capacitate de stocare rămase mult în urma ritmului de instalare a panourilor și turbinelor. O analiză a think tank-ului economic Frames pune cifre exacte pe o problemă pe care consumatorii o simt deja în facturi.

Creșterea rapidă, pe cifre

Creșterea, mai ales pe segmentul solar (de peste 5 ori față de 2022) și la prosumatori, confirmă un ritm real de adopție. Problema apare abia când te uiți la ce ajunge, de fapt, în rețea în momentele critice.

Unde se pierde diferența: stocarea

Capacitatea națională de stocare a energiei este, conform Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice, de doar 16,2 MW — o cifră aproape derizorie față de cei aproape 19 GW instalați în producție. Statul plănuiește să ajungă la circa 2,25 GW de capacitate de baterii până în 2032, dar diferența uriașă dintre cei 16,2 MW de azi și obiectivul din 2032 explică de ce o mare parte din energia produsă în vârfurile de soare sau vânt nu poate fi nici stocată pentru mai târziu, nici absorbită integral de o rețea care nu a fost gândită pentru fluxuri atât de variabile.

Volatilitatea prețurilor, în cifre reale

Consecința directă se vede pe piața de energie: pe 29 iunie 2026, prețurile din orele de seară au depășit 4.200 lei/MWh — un vârf de preț tipic pentru momentele în care producția solară scade brusc (apusul), iar rețeaua nu are suficientă flexibilitate ca să compenseze rapid din alte surse. Potrivit lui Adrian Negrescu, managerul Frames, problema de fond e un dezechilibru structural: expansiunea regenerabilelor a mers mult mai repede decât investițiile proporționale în stocare și infrastructură de rețea.

Modelul hibrid: proiectul de la Ogrezeni

Un exemplu concret al direcției spre care ar trebui să meargă piața e proiectul Enery de la Ogrezeni, județul Giurgiu: un parc hibrid solar-plus-stocare, cu o capacitate solară de 761 MWp, cuplată cu o baterie de 534 MW / 1.068 MWh, într-o investiție de aproximativ 460 de milioane de euro. Proiectul, cu finalizare estimată în 2027, urmează să livreze anual între 1,4 și 1,5 TWh — și, mai important, să demonstreze că stocarea integrată direct în proiect, nu adăugată ulterior, e modelul care rezolvă efectiv problema de flexibilitate, nu doar o adaugă la lista de investiții viitoare.

Ce promite statul

Guvernul a anunțat două măsuri menite să atace direct problema flexibilității: un mecanism de plată pentru răspuns la cerere (demand-response) — România susține că e prima țară din UE care adoptă acest tip de mecanism — și introducerea tarifelor dinamice, posibilă prin instalarea a aproximativ 800.000 de contoare inteligente. Economiile estimate pentru consumatorii care își mută consumul către orele cu producție regenerabilă abundentă (și preț mic) sunt de 10–20% anual — dar mecanismul depinde, evident, de cât de rapid ajung contoarele inteligente la consumatorii casnici.

Ce înseamnă asta pentru tine

Pe termen scurt, volatilitatea prețurilor din zilele cu producție regenerabilă instabilă rămâne o realitate a pieței, resimțită mai ales de consumatorii cu contracte pe piața liberă, expuși direct la prețul din orele de vârf. Pe termen mediu, tarifele dinamice și contorizarea inteligentă pot transforma acest dezavantaj într-un avantaj — dar numai pentru cei dispuși și capabili să-și mute consumul (spălătorie, încărcare mașină electrică, boiler) către orele cu producție regenerabilă mare și preț mic.

Concluzie

România nu are o problemă de potențial regenerabil — cifrele de instalare o demonstrează clar. Are o problemă de sincronizare: rețeaua electrică și capacitatea de stocare cresc mult mai lent decât panourile și turbinele, iar diferența dintre cei 19 GW instalați și cei 6,9 GW livrați efectiv în zilele critice e, practic, costul acestei desincronizări — plătit, pentru moment, tot de consumatori, prin prețuri volatile.

Datele provin din analiza think tank-ului Frames, citată de Forbes România (2 septembrie 2026), și din Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice. Cifrele de capacitate instalată și proiectele menționate sunt valabile la data publicării acestui articol (22 septembrie 2026) — verifică surse oficiale ANRE/Transelectrica pentru actualizări.