Starship ajunge pe orbită pentru prima dată: 26 de sateliți Starlink lansați, deși nava a pierdut un motor la urcare

La al 14-lea zbor de test, Starship a ajuns pe orbită pentru prima dată. Racheta SpaceX, cea mai mare și mai puternică construită vreodată, a decolat luni, 28 septembrie, de la baza Starbase din Texas și a plasat pe orbită 26 de sateliți Starlink de generația a treia, prima sa încărcătură operațională reală. Zborul nu a fost însă perfect: nava a pierdut un motor la urcare, iar misiunea a fost scurtată la circa trei ore față de aproape zece planificate.

Zborul, pe scurt

Motorul pierdut și decizia de a merge mai departe

Momentul tensionat a venit în timpul arderii navei, după separarea celor două etaje. Nava Starship, adică etajul superior, echipat cu șase motoare Raptor, a pierdut unul dintre ele. SpaceX a anulat inițial tentativa de intrare pe orbită, apoi, după câteva minute, a decis să continue. Celelalte cinci motoare au funcționat mai mult decât era prevăzut și au compensat lipsa celui de-al șaselea, iar nava a atins viteza orbitală.

După aproximativ o oră și jumătate pe orbită, SpaceX a coborât nava spre o zonă din Pacific stabilită dinainte, în loc să o țină acolo cele aproape zece ore planificate. Amerizarea a avut loc lângă Hawaii, nu la vest de Chile, cum era prevăzut inițial. Mai multe publicații au legat scurtarea zborului de problema de motor. Principalele obiective, atingerea orbitei și lansarea sateliților, au fost totuși îndeplinite.

Ce aduc cei 26 de sateliți

Sateliții Starlink V3 sunt mult mai capabili decât versiunile actuale. Potrivit SpaceX, fiecare adaugă rețelei aproximativ 1 terabit pe secundă de capacitate, iar o singură lansare Starship cu sateliți V3 aduce cât 20 de lansări Falcon 9 cu sateliții V2 Mini folosiți până acum. Trei dintre sateliți au avut camere pentru a fotografia scutul termic al navei. Noii sateliți se alătură unei constelații de circa 11.000 de sateliți Starlink și ar urma să înceapă să servească utilizatori în câteva săptămâni.

Boosterul: amerizare simulată în Golful Mexic

Primul etaj, Super Heavy, nu a fost prins de turnul de lansare, ci a efectuat o aterizare simulată pe apă, în Golful Mexic. SpaceX a descris-o drept cea mai curată aterizare simulată de până acum cu versiunea V3. Nu totul a mers însă conform planului: potrivit presei de specialitate, boosterul nu a reaprins toate motoarele așa cum era prevăzut, deși SpaceX făcuse modificări de hardware și software după problemele similare de la zborul 13.

De ce contează orbita

Primele 13 zboruri au fost suborbitale: nava urca în spațiu, dar nu atingea viteza necesară pentru a rămâne pe orbită. Fără orbită, Starship nu poate face nimic din ce i s-a promis: lansări comerciale regulate, transfer de combustibil între nave pe orbită și, mai ales, misiunile spre Lună. NASA a ales Starship ca modul de aselenizare pentru programul Artemis. Misiunea Artemis III e programată pentru vara lui 2027, iar misiunile următoare vor alterna între Starship și landerul Blue Moon al Blue Origin.

Rămâne și partea de reutilizare completă, obiectivul central al proiectului. SpaceX avansează prudent înainte de a încerca recuperarea navei deasupra uscatului, tocmai pentru a evita ca resturi să cadă peste zone locuite. Elon Musk a recunoscut riscul direct: dacă s-ar întâmpla așa ceva, „popularitatea noastră ar scădea foarte rapid”.

Concluzie

Zborul 14 a demonstrat lucrul esențial, că Starship poate ajunge pe orbită cu o încărcătură utilă, chiar și cu un motor pierdut. Durata scurtată și boosterul care nu și-a reaprins toate motoarele arată că mai e drum până la zborurile de rutină. Pentru SpaceX, pasul următor e să transforme reușita de pe 28 septembrie în ceva repetabil. De asta depind rețeaua Starlink de nouă generație și calendarul întoarcerii oamenilor pe Lună.

Informațiile provin din relatările TechCrunch, Al Jazeera și AIAA din 28 septembrie 2026 și din analiza FreeAstroScience privind durata zborului și comportamentul boosterului. Ora decolării e convertită din ora Texasului.