Înainte ca plăcile grafice să existe, calculatoarele afișau doar text — litere albe pe fond negru, 80 de coloane, 25 de rânduri. Primul pixel colorat pe un monitor PC a fost o revoluție. Iar drumul de la acel prim pixel la realitatea virtuală din zilele noastre a trecut prin niște bătălii tehnologice dintre cele mai fascinante din istoria computerelor.
Epoca Text: Înainte de Grafică (1981)
Primul IBM PC din 1981 venea echipat cu MDA — Monochrome Display Adapter, proiectat de IBM. Era pur și simplu un adaptor de text: 80×25 caractere, alb pe negru (sau verde/chihlimbar pe monitoarele monocromatice ale epocii). Nicio grafică, niciun pixel — doar 256 de caractere ASCII și câteva simboluri grafice primitive (linii, colțuri) pentru pseudo-grafică.
MDA era excelent pentru procesare de text și foi de calcul — rezoluție efectivă de 720×350 pixeli echivalenți și text clar. Dar nu putea afișa nici măcar o linie oblică.
Hercules — Primul Card Grafic Adevărat (1982)
Compania Hercules Computer Technology lansează în 1982 Hercules Graphics Card (HGC) — primul adaptor care permitea atât mod text (compatibil MDA) cât și mod grafic: 720×348 pixeli, monocromatic. Rezoluție remarcabilă pentru epocă.
Hercules devine standardul de facto pentru aplicații care aveau nevoie de grafică simplă — diagrame, desene tehnice, hărți. Autocad 1.0 (1982) rula exclusiv pe Hercules sau compatibile. Ironia: compania Hercules, după decenii de adaptare și relevanță, va fi cumpărată de... NVIDIA în 1999.
CGA — Primul Color (1981)
Tot IBM lansează în 1981 CGA — Color Graphics Adapter, primul standard cu culoare pentru PC-uri. Specificații modeste:
- Mod text: 40×25 sau 80×25, 16 culori
- Mod grafic 320×200: 4 culori dintr-o paletă fixă de 4 combinații predefinite (magenta-cyan-alb pe negru era cea mai „populară")
- Mod grafic 640×200: 2 culori (alb/negru)
CGA era... urât. Paleta de 4 culori în modul 320×200 era limitată și culorile stridente. Dar era color — și asta conta enorm pentru jocuri. PC Man (clone Pac-Man), King's Quest, Space Invaders — primele jocuri color pe PC rulau pe CGA.
Un fapt puțin știut: CGA putea produce și o paletă mai bogată prin un hack numit „CGA composite" — conectat la un TV prin ieșire RF (nu la monitor CGA), prin artefacte de compozit color se obțineau până la 16 culori în 160×200. O tehnică exploatată magistral de programatorii de jocuri ai epocii.
EGA — Pasul spre Calitate (1984)
EGA — Enhanced Graphics Adapter (IBM, 1984) rezolvă problemele majore ale CGA:
- Rezoluție: 640×350 pixeli
- Culori simultane: 16 din 64 posibile
- Memorie video: 256 KB (față de 16 KB la CGA)
EGA transformă PC-ul într-o platformă serioasă pentru grafică. Jocurile epocii EGA — Ultima IV, King's Quest III, Leisure Suit Larry — arătau cu adevărat bine pentru standarde ale anilor '80. Dar cardurile EGA costau 500–900 de dolari — mai mult decât multe PC-uri complete.
VGA — Standardul care a Durat 30 de Ani (1987)
Pe 2 aprilie 1987, IBM lansează VGA — Video Graphics Array odată cu linia PS/2. VGA devine standardul grafic definitiv al erei PC:
- Modul emblematic: 320×200, 256 culori dintr-o paletă de 262.144 (18 biți)
- Mod text și grafic înalt: 640×480, 16 culori
- Conectorul VGA (DB-15) va rămâne standard pe monitoare timp de 30 de ani
Modul 320×200×256 culori (Mode 13h) a devenit cel mai popular pentru programare grafică — simplu de folosit, suficient de rapid pentru animații fluide. DOOM (1993) rula în Mode 13h. Wolfenstein 3D (1992). Commander Keen. O întreagă generație de jocuri clasice.
VGA era integrat direct pe placa de bază a PS/2, dar producătorii terți (Tseng Labs, Trident, Paradise/Western Digital) au creat rapid variante mai ieftine și mai performante pe carduri ISA separate.
Super VGA și Epoca Acceleratoarelor 2D (1989–1994)
Standardul VGA era excelent, dar rezoluțiile mari (800×600, 1024×768) necesitau mai multă memorie și mai multă viteză. SVGA (Super VGA) nu era un standard unic — era un termen umbrelă pentru orice depășea VGA. Fiecare producător implementa altceva, iar compatibilitatea era o loterie.
VESA (Video Electronics Standards Association) creează în 1989 standardul VESA BIOS Extensions — un set de apeluri comune pentru a accesa moduri SVGA. Nu perfect, dar suficient pentru a permite software-ului să funcționeze pe mai multe carduri.
Jucătorii majori din era SVGA:
- Tseng Labs ET4000 — cel mai rapid chip SVGA din 1990, preferat de entuziaști
- Trident TVGA8900 — ieftin, omniprezent în PC-uri de masă, mediocru ca performanță
- Cirrus Logic GD5428 — primul chip cu accelerare 2D integrată (BitBlt hardware)
- S3 Vision864/Trio64 — dominant în 1993–1995, cel mai bun raport preț/performanță pentru Windows 3.1
Windows 3.1 (1992) a schimbat totul: interfața grafică devenise esențială, iar operațiile de blit (copiere blocuri de pixeli), umplere cu culoare și scroll deveneau bottleneck pe procesorul principal. Cardurile cu accelerare 2D (Windows Accelerators) preluau aceste sarcini, eliberând CPU-ul. S3 Trio64 devenea omniprezent în orice PC de afaceri decent din 1994.
Matrox și Diamond — Calitate vs. Viteză
Matrox Millennium (1994) — un card legendar pentru calitate a imaginii 2D. Perfect pentru desktop publishing și CAD, cu un RAMDAC superior care producea imagini clare la rezoluții mari. Scump, dar preferat de profesioniști.
Diamond Multimedia nu producea chips-uri proprii, ci carduri bazate pe chips-uri Tseng, S3, ATI. Dar avea marketing excelent și softuri bundle atractive. Seria Stealth devenea sinonimă cu calitatea în piața retail.
ATI Technologies (fondată în 1985 în Markham, Ontario) lansează seria Mach — Mach8, Mach32, Mach64 (1994). ATI Mach64 (rebotezat „Graphics Xpression" și „Video Xpression") devine cardul de referință pentru multimedia și redare video. ATI va deveni un jucător crucial în următoarea eră.
Concluzie: Pragul Revoluției 3D
Până în 1994–1995, lumea graficii PC era în esență 2D — pixeli, sprite-uri, fundal scrolling. Jocuri ca Doom (1993) simulau 3D-ul printr-un motor extrem de inteligent, dar nu erau 3D adevărat. Procesorul principal calcula totul.
Și tocmai când SVGA și acceleratoarele 2D atinseseră maturitatea, o companie mică din California urma să arunce totul în aer cu un cip numit Voodoo.
Fii primul care comentează acest articol!