România se confruntă, în această a doua jumătate de august, cu o situație fără precedent recent: ambele unități ale centralei nucleare de la Cernavodă sunt oprite, din cauza debitului istoric de scăzut al Dunării. Joi seară, 13 august, sistemele de stocare cu baterii au livrat în rețea aproximativ 700 MW — o cantitate comparabilă cu ce furniza, în mod normal, Reactorul 2 — dar, spre deosebire de impresia inițială din presă, majoritatea acestei puteri a venit de la capacități industriale de stocare ale unor companii private, nu de la bateriile prosumatorilor casnici.
Cronologia unei crize care durează de trei săptămâni
Totul a pornit pe 28 iulie 2026, când Unitatea 1 de la Cernavodă a fost oprită controlat, la ora 11:00, din cauza unui debit al Dunării de doar 1.630-1.750 metri cubi pe secundă — cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani. Nu e un fenomen complet nou: o oprire similară, din același motiv, a mai avut loc în august 2003.
Pe 8 august, Ministerul Energiei a transmis o alertă timpurie oficială către Comisia Europeană, în baza reglementărilor UE de pregătire pentru riscuri în sectorul electric, avertizând asupra posibilității ca și Unitatea 2 să devină indisponibilă. La acel moment, ministerul preciza explicit că nu exista niciun impact negativ asupra pieței interne de energie. În jurul datei de 9-10 august, o operațiune de scufundare a unor barje pe Dunăre, combinată cu dragarea unor praguri, a reușit să ridice nivelul apei cu 8 centimetri — suficient cât să mai câștige pentru Unitatea 2 cel puțin nouă zile de funcționare.
Nu a fost de ajuns. Pe 12-13 august, debitul Dunării a coborât din nou la un prag critic — aproximativ 1.370-1.400 metri cubi pe secundă la Baziaș —, iar Nuclearelectrica a demarat procedura de oprire controlată a Unității 2 joi, 13 august, ora 7:00. De la ora 11:00 în aceeași zi, centrala nu mai livra deloc energie în sistemul național, iar Nuclearelectrica și-a activat mecanismul de forță majoră pentru contractele de vânzare deja semnate.
Cine a acoperit, de fapt, lipsa celor 700 MW
Joi seară, sistemele de stocare au livrat în rețea aproximativ 700 MW — o cifră aproape identică cu puterea pe care o furniza în mod normal Reactorul 2. Primele relatări din presă au atribuit acest lucru „solidarității" prosumatorilor casnici cu panouri fotovoltaice și baterii proprii. O clarificare ulterioară, citând specialiști din sector, a corectat însă imaginea: majoritatea puterii a venit de la capacități industriale mari de stocare, aparținând unor companii private, nu de la bateriile de acasă. Contribuția prosumatorilor casnici a existat, dar la nivel local, de distribuție — nu a fost, singură, determinantă la nivelul întregului sistem de transport. Așa cum a rezumat un specialist citat în presă: „prosumatorii casnici, singuri, nu ar putea asigura o asemenea putere."
Câți prosumatori are, de fapt, România acum
Cifrele variază ușor între surse, în funcție de data raportării: între 320.000 și peste 360.000 de prosumatori activi, cu o capacitate instalată totală care depășește 3.700-4.000 MW. Ponderea exactă a celor cu baterii de stocare proprii nu are, în sursele din august, o cifră unitară clară — cea mai recentă estimare oficială disponibilă (sfârșitul lunii mai) indica aproximativ un sfert dintre prosumatori cu sisteme de stocare instalate.
Un fenomen care riscă să se repete
Prognoza Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor pentru intervalul 15-22 august arăta debitul Dunării la Baziaș coborând spre 1.300 metri cubi pe secundă — de trei ori sub media istorică pentru luna august, de aproximativ 3.900 metri cubi pe secundă. Specialistul Dumitru Chisăliță, de la Asociația Energia Inteligentă, estimează totuși o probabilitate mai mică a unei scăderi la fel de severe în septembrie-octombrie. La momentul redactării acestui articol, ambele unități de la Cernavodă rămân oprite, iar sistemul energetic național se sprijină, în orele de vârf, pe combinația dintre stocarea industrială, producția solară de peste zi și importurile de energie.
Concluzie
Episodul din această săptămână arată, poate mai clar decât orice discuție teoretică despre tranziția energetică, de ce stocarea contează la fel de mult ca producția în sine: fără capacitățile industriale de baterii care au intervenit joi seară, absența simultană a ambelor reactoare de la Cernavodă ar fi pus mult mai multă presiune pe restul sistemului. Criza rămâne, deocamdată, gestionată — dar depinde direct de o resursă pe care România nu o controlează: debitul Dunării.
Fii primul care comentează acest articol!