Noul Cod al urbanismului intră în vigoare pe 25 august — ce se schimbă pentru parcurile solare și eoliene

Pe 25 august 2026 intră în vigoare cel mai amplu act normativ din urbanismul românesc din ultimele trei decenii și jumătate — Codul Amenajării Teritoriului, Urbanismului și Construcțiilor (CATUC), cunoscut oficial ca Legea nr. 169/2026. Aproape 600 de articole înlocuiesc integral legislația de urbanism și construcții acumulată în ultimii 35 de ani, cu efecte directe și asupra proiectelor de energie regenerabilă — deși nu neapărat în direcția pe care ar spera-o dezvoltatorii de parcuri solare și eoliene.

Un cod nou, nu doar o actualizare

Legea a fost adoptată de Senat pe 12 iunie 2026, de Camera Deputaților pe 29 iulie, promulgată prin decret prezidențial pe 4 august și publicată în Monitorul Oficial nr. 661 pe 10 august — intrarea în vigoare, la 15 zile de la publicare, cade pe 25 august. CATUC consolidează 21 de acte normative separate într-un singur document, cu obiectivul declarat de a reduce birocrația și timpii de autorizare. Teoretic, durata unei autorizații de construire ar urma să scadă de la actualele 4-8 luni la aproximativ 65 de zile, printr-o comisie unică de aprobare și o platformă digitală dedicată. Proiectele și autorizațiile deja obținute sub legea veche își păstrează valabilitatea.

Ce se schimbă concret pentru energie regenerabilă

Noul cod extinde explicit sfera de aplicare a Planului Urbanistic de Detaliu (PUD) pentru a acoperi „proiecte de investiții în energie regenerabilă amplasate în intravilanul unei localități" — cu condiția ca acestea să respecte documentațiile de urbanism de rang superior deja existente. Practic, un proiect solar sau eolian în intravilan intră acum sub un regim de autorizare mai clar definit, dar nu neapărat mai simplu.

O restricție care poate deveni un obstacol real

Cel mai important detaliu tehnic pentru dezvoltatorii din regenerabile ține de dreptul de superficie — mecanismul legal prin care un dezvoltator poate construi pe un teren pe care nu îl deține, ci îl închiriază, uzual folosit pentru parcuri solare și eoliene amplasate pe terenuri agricole private. CATUC restricționează acest drept doar la titularii care au drepturi asupra proprietății publice — anterior, dreptul de superficie era acceptat și pe proprietate privată. O firmă de avocatură specializată în domeniu (bpv Grigorescu Ștefănică) a semnalat explicit acest risc și recomandă monitorizarea atentă a practicii administrative din perioada următoare, înainte ca un dezvoltator să se bazeze pe superficie pentru autorizarea unui proiect pe teren privat închiriat. Dacă interpretarea restrictivă se confirmă în practică, ar putea complica exact tipul de proiecte care au susținut, până acum, expansiunea rapidă a energiei solare și eoliene în România.

O lege conexă, separată — nu confunda cele două

Există, în paralel, o altă reglementare relevantă pentru sector, dar care nu face parte din CATUC: Legea 255/2025, legată de un angajament asumat prin PNRR (Milestone 509, cu termen de implementare 31 august 2026). Aceasta propune eliminarea completă a obligației de PUZ/PUG pentru parcuri fotovoltaice și eoliene amplasate pe terenuri agricole de calitate inferioară (clasele III-V), sub 50 de hectare — cu o propunere de dublare a pragului, la 100 de hectare pe proiect. Cele două acte normative se completează, dar rămân distincte din punct de vedere legal — o confuzie între ele ar duce la concluzii greșite despre ce se aplică, de fapt, unui proiect concret.

Ce nu se știe încă

Sursele publice disponibile la acest moment nu clarifică explicit dacă și cum afectează noile prevederi CATUC prosumatorii individuali — persoanele fizice care instalează panouri fotovoltaice pe casă. Reglementările par orientate spre „proiecte de investiții" de amploare comercială, nu spre instalații rezidențiale mici, dar nu există o confirmare directă a acestei distincții în textul disponibil public. La fel, nu am găsit reacții publice specifice din partea asociațiilor din energie regenerabilă (precum RWEA) sau ale patronatelor solare legate direct de CATUC — o absență care ține probabil de noutatea legii, nu neapărat de lipsa de îngrijorare din industrie.

Alte schimbări relevante ale codului

Dincolo de energie, CATUC mai aduce: înlocuirea regimului vechi de „lucrări fără autorizație" cu o notificare simplificată, o „autorizație de regularizare" nouă pentru construcțiile ridicate fără acte în trecut, și transformarea certificatului de urbanism unic în cinci tipuri specializate, în funcție de scopul solicitării.

Concluzie

CATUC nu e, per ansamblu, o veste rea pentru energia regenerabilă — clarificarea regimului PUD pentru proiecte în intravilan și promisiunea unor autorizări mai rapide sunt, teoretic, avantaje reale. Dar restricția asupra dreptului de superficie pe proprietate privată e genul de detaliu tehnic care poate încetini exact proiectele care au nevoie de teren agricol închiriat, nu deținut — iar răspunsul definitiv despre cât de mult contează, în practică, va veni abia din felul în care autoritățile locale aplică efectiv noua lege, nu din textul ei pe hârtie.