Criza debitului scăzut al Dunării, care a scos din funcțiune ambele reactoare de la Cernavodă, intră într-o nouă săptămână fără o rezolvare clară — dar cu câteva elemente noi față de ce știam până acum: reactivarea unui grup pe cărbune scos din rezervă, o reacție oficială directă a Comisiei Europene și o estimare clară privind cât va rămâne oprită Unitatea 2.
Debitul rămâne scăzut, dar stabil
La Baziaș, debitul Dunării se menține în jurul valorii de 1.400 metri cubi pe secundă — nu a scăzut brusc față de zilele trecute, dar rămâne mult sub media istorică pentru luna august. Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) estimează o coborâre suplimentară, spre 1.300 metri cubi pe secundă, până spre finalul săptămânii 15-22 august — cu unele prognoze care semnalează posibile creșteri de debit imediat după această fereastră. Practic, situația rămâne prea instabilă pentru o predicție fermă într-o direcție sau alta.
Unitatea 2 de la Cernavodă — minimum 10 zile oprită
Directorul centralei a explicat public de ce reactorul nu poate fi repornit în următoarele 10 zile de la momentul declarației — o confirmare că oprirea Unității 2 nu e o chestiune de câteva zile, ci una prelungită, fără o dată fermă de repornire anunțată încă.
Cum se acoperă, de fapt, deficitul de energie
Dincolo de bateriile de stocare care au acoperit un vârf de cerere pe 13 august — deja cunoscut din relatările anterioare —, deficitul de aproximativ 600 MW lăsat de oprirea celor două reactoare este compensat printr-o combinație mai largă de surse: producție suplimentară eoliană, solară și hidro, importuri de energie din țările vecine, și repornirea grupului Rovinari 4, o centrală pe cărbune scoasă special din rezervă pentru acest context. E un detaliu care nu apăruse în relatările din zilele precedente — arată că soluția reală, în lipsa energiei nucleare, se sprijină deocamdată mai mult pe surse convenționale rapid disponibile decât exclusiv pe regenerabile și stocare.
Comisia Europeană confirmă oficial situația
Pentru prima dată, Comisia Europeană a reacționat public și direct la alerta energetică din România. Poziția oficială: „situația este tensionată din cauza nivelurilor scăzute ale apei, dar rămâne sigură și stabilă." Bruxelles-ul monitorizează îndeaproape atât România, cât și restul regiunii Europei de Sud-Est, și e pregătit să convoace un grup de coordonare regională dacă riscurile se agravează semnificativ. Comisia a confirmat și că România se află în stare oficială de alertă energetică încă din 1 august 2026 — o dată de referință importantă pentru cronologia completă a crizei.
Ce nu s-a schimbat
Decizia guvernamentală despre care s-a discutat în sesiunea extraordinară de la începutul lunii nu e, de fapt, o măsură nouă — e aceeași hotărâre din 7 august, care autorizează Transelectrica, prin Dispecerul Energetic Național, să limiteze consumul industrial mare între orele 19:00 și 23:00, doar ca ultimă soluție, cu populația exceptată explicit. Rămâne valabilă până pe 31 august, fără modificări suplimentare anunțate.
Contextul mai larg al stocării de energie rămâne, de asemenea, un subiect deschis pe plan intern — propunerea premierului interimar Ilie Bolojan ca stocarea să devină obligatorie pentru viitorii prosumatori (dar nu și pentru cei aproximativ 350.000 actuali) a stârnit deja opoziție fermă din partea asociațiilor de prosumatori, exact în același interval în care rețeaua se confruntă cu limitele impuse de criza Dunării.
Concluzie
Nimic din ultimele zile nu schimbă concluzia de fond: România traversează o criză energetică reală, dar gestionată, provocată de o combinație neobișnuită — secetă hidrologică severă și dependența de răcirea cu apă a reactoarelor nucleare. Recunoașterea publică a Comisiei Europene arată că problema a depășit granițele unei discuții pur interne, iar reactivarea unei centrale pe cărbune, chiar temporară, e un semn clar că soluțiile pe termen scurt rămân mai puțin curate decât ar sugera discursul general despre tranziția energetică a României.
Fii primul care comentează acest articol!