În primele șase luni din 2026, 61,8% din electricitatea produsă în rețeaua publică germană a venit din surse regenerabile — un nou record, potrivit analizei institutului Fraunhofer ISE, referință în materie de statistici energetice pentru Germania. Vântul și soarele au avut cele mai bune șase luni din istoria lor la nivel național. Dar cifra vine cu o notă importantă de context: e vorba despre partea din producție, nu despre tot ce consumă Germania — iar diferența dintre cele două explică de ce veți vedea și cifra de 58,5% circulând în alte surse.
Vântul și soarele — motoarele creșterii
Energia eoliană a rămas cea mai mare sursă regenerabilă individuală: eolianul terestru a urcat la 52,8 TWh (de la 48,7 TWh în S1 2025), iar cel offshore a atins un record de 14,6 TWh (de la 11,4 TWh). Împreună, eolianul a ajuns să reprezinte 30% din producția netă publică de electricitate, față de 28,8% acum un an.
Solarul a avut, la rândul lui, un semestru record: 43,2 TWh generați din panouri fotovoltaice, cu 10% mai mult decât cei 39,3 TWh din S1 2025. Practic, cele două surse — vânt și soare — au dus aproape singure creșterea, în timp ce hidroenergia a scăzut ușor la 7,8 TWh (cel mai slab nivel din 2015 încoace) și biomasa a coborât marginal la 17,9 TWh.
Ce a mai rămas din sursele tradiționale
Aici e partea mai puțin sărbătorită: producția din combustibili fosili (gaz natural, lignit și huilă, combinate) a crescut cu 6%, până la 78,6 TWh — dovadă că, deși regenerabilele bat recorduri, Germania încă are nevoie de capacitate convențională de rezervă pentru zilele fără vânt și fără soare. Energia nucleară rămâne la zero producție internă — ultimele trei reactoare active au fost oprite definitiv pe 15 aprilie 2023, iar orice electricitate de origine nucleară din mixul german provine acum exclusiv din import, de la vecini precum Franța.
Paradoxul german: lider la regenerabile, dar printre cele mai scumpe piețe
Aici intervine contradicția pe care cifrele de generare, oricât de impresionante, n-o rezolvă: gospodăriile germane plătesc în continuare aproximativ 35-38 de cenți per kilowatt-oră — cu circa 50% mai mult decât în Marea Britanie și cu 80-100% mai mult decât în SUA. Guvernul german a intervenit direct în 2026, subvenționând tarifele de transport din rețea cu 6,5 miliarde de euro, parte dintr-un pachet mai larg de reduceri de costuri energetice de aproximativ 10 miliarde de euro anual — o încercare de a tempera facturile fără să încetinească investițiile în regenerabile.
Motivul de fond ține de rețea, nu de sursă: cea mai mare parte a capacității noi regenerabile e instalată în nordul și estul țării, în timp ce marii consumatori industriali sunt concentrați în sud și vest. Experții rezumă problema simplu: Germania nu are prea multă energie eoliană și solară ieftină, ci prea puțină flexibilitate în sistemul care ar trebui să o transporte și să o stocheze acolo unde e nevoie.
Orele cu preț negativ — semnul unei rețele sub presiune
Un simptom direct al acestui blocaj: în primul trimestru din 2026, Germania a înregistrat 172 de intervale de 15 minute cu preț negativ pe piața de electricitate — momente în care producția din regenerabile depășește cererea, iar prețul coboară sub zero pentru că rețeaua nu poate redirecționa sau stoca surplusul suficient de rapid. Cifra a rămas aproape neschimbată față de trimestrul anterior, semn că problema de flexibilitate nu se rezolvă doar prin adăugarea de capacitate nouă de producție — e nevoie de investiții paralele în rețea și stocare.
Concluzie
61,8% e o cifră care merită sărbătorită — arată că, la nivel de generare, Germania se apropie constant de un sistem electric majoritar curat. Dar povestea completă a tranziției energetice germane nu se termină la procentul de pe hârtie: fără o rețea capabilă să mute energia din nord spre sud și fără suficientă capacitate de stocare, țara va continua să combine recorduri de producție regenerabilă cu facturi printre cele mai mari din Europa. Cifra de azi e un progres real, dar nu încă o soluție completă.
Fii primul care comentează acest articol!