Pe 29 octombrie 1969, un student pe nume Charley Kline de la UCLA a tastat primele doua litere ale cuvantului login pe un calculator conectat la Stanford Research Institute. Calculatorul distant a primit L si O, apoi s-a blocat. Mesajul complet a ajuns mai tarziu in acea noapte. Cele doua litere — LO — au fost, accidental, primul mesaj transmis pe ARPANET, precursorul direct al internetului modern.
De ce a finantat armata americana internetul
Povestea incepe in 1957, cand Uniunea Sovietica a lansat Sputnik — primul satelit artificial al Pamantului. Socul in SUA a fost imens: daca sovieticii pot lansa un satelit, pot lansa si focoase nucleare. Congresul american a raspuns prin crearea DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) in 1958, cu misiunea de a mentine suprematia tehnologica americana.
Printre proiectele finantate de DARPA se numara si ARPANET — o retea de calculatoare care sa permita cercetatorilor militari si universitari sa partajeze resurse de calcul. Motivatia nu era, cum se crede uneori, crearea unei retele care sa supravietuiasca unui atac nuclear. Aceasta e un mit popular. Motivatia reala era pragmatica: calculatoarele din 1960 erau enorm de scumpe, iar centralizarea lor intr-o retea comuna ar fi permis mai multor cercetatori sa le foloseasca simultan.
Comutarea de pachete — ideea care a schimbat totul
Retelele de comunicatii din 1960 foloseau comutarea de circuite — exact ca un apel telefonic. Cand suni pe cineva, se stabileste o linie dedicata intre tine si destinatar pe toata durata apelului. Linia e rezervata exclusiv pentru voi, indiferent daca vorbiti sau taceti.
Paul Baran de la RAND Corporation si Donald Davies in UK au dezvoltat independent, la inceputul anilor 60, o idee radicala: comutarea de pachete. In loc sa stabilesti o linie dedicata, datele se impart in pachete mici, fiecare cu adresa destinatarului. Pachetele pot lua rute diferite prin retea si se reasambleaza la destinatie. Daca un nod cade, pachetele gasesc alta ruta. Aceasta abordare era fundamental mai eficienta si mai robusta — si este principiul pe care functioneaza internetul si astazi.
Primele noduri si primul mesaj
ARPANET a conectat initial patru universitati: UCLA, Stanford Research Institute, UC Santa Barbara si Universitatea Utah. Fiecare nod era un calculator IMP (Interface Message Processor) — echivalentul rudimentar al routerului modern.
Primele mesaje au fost transmise pe 29 octombrie 1969. Protocolul era simplu: sistemul de la UCLA trebuia sa trimita login si sa astepte confirmarea. A trimis L, primit. A trimis O, primit. La G — crash. Prima demonstratie a internetului a produs un mesaj de doua litere si o eroare de sistem. Pana la miezul noptii, protocolul a fost corectat si mesajul complet a fost transmis.
TCP/IP — protocolul universal
Pe masura ce ARPANET a crescut de la 4 la zeci de noduri, a aparut o problema: fiecare retea vorbea propriul dialect. Vint Cerf si Bob Kahn au rezolvat aceasta problema in 1974 prin proiectarea TCP/IP — un protocol universal pe care orice retea il poate implementa. Pe 1 ianuarie 1983 — data numita ziua de nastere a internetului — ARPANET a trecut oficial la TCP/IP. Orice calculator din lume care implementa protocolul putea acum sa se conecteze la retea.
ARPANET dispare, internetul ramane
ARPANET a fost dezafectat in 1990. Misiunea sa fusese indeplinita: dovedise ca retelele de calculatoare functioneaza, ca comutarea de pachete e viabila si ca un protocol universal poate conecta retele eterogene. Infrastructura a ramas, sub alte denumiri, si a continuat sa creasca.
Ironia istorica: o retea proiectata pentru cateva zeci de cercetatori militari si universitari americani a devenit, in 50 de ani, infrastructura de comunicatii a civilizatiei umane. Nimeni nu a planificat asta.
Fii primul care comentează acest articol!