La 10 martie 2000, indicele NASDAQ Composite a atins varful de 5.048 puncte. Crescuse cu 400% in cinci ani. Companiile de internet fara niciun profit — uneori fara niciun venit — valorau miliarde. Douazeci si opt de luni mai tarziu, NASDAQ era la 1.114 puncte. Circa 5 trilioane de dolari disparusera.
De ce toata lumea credea
Bula dot-com nu a fost o simpla nebunie colectiva — a avut o logica interna coerenta, desi gresita. Premisele de baza erau corecte: internetul va transforma economia globala, companiile care vor domina categoriile online vor castiga piete uriase, first-mover advantage va fi decisiv. Problema era ca din premise corecte, investitorii au tras concluzii gresite: ca orice companie cu .com in nume merita milioane indiferent de modelul de business, ca profitabilitatea e irelevanta pe termen scurt daca cresti rapid, ca regulile economice normale nu se aplica.
Capitalisti de risc turnau bani in orice startup cu un pitch deck si un URL. IPO-urile companiilor fara profit devenisera rutina. Analistii aveau conflict de interes — bancile lor detineau actiunile pe care le recomandau. Sistemul de stimulente impingea pe toata lumea in aceeasi directie.
Cazurile cele mai spectaculoase
Pets.com — poate cel mai celebru esec al erei dot-com. A cheltuit 1,2 milioane de dolari pe o reclama la Super Bowl in ianuarie 2000 si a intrat la bursa in februarie 2000. Vindea mancare pentru animale online la preturi sub cost pentru a castiga clienti. A dat faliment in noiembrie 2000 — la 9 luni dupa IPO. Costul livrarii depasea valoarea produselor vandute.
Webvan — livrari de alimente la domiciliu. A strans 375 milioane de dolari in IPO si 800 de milioane total. A construit depozite automatizate de sute de milioane in 26 de orase. A dat faliment in 2001 cu pierderi de 1,2 miliarde de dolari. Ideea era corecta — Instacart si Amazon Fresh fac azi exact ce voia Webvan — dar capitalul a fost alocat inainte ca piata sa fie pregatita.
Kozmo.com — livrari in 1 ora a oricarui produs urban: pizza, DVD-uri, bauturi, carti. A pierdut 280 milioane de dolari si s-a inchis in 2001. Gorillas, Getir si alte startup-uri de livrare ultra-rapida din 2020 au repetat exact acelasi experiment, cu acelasi rezultat.
Cum s-a spart bula
Nu a existat un singur eveniment care sa fi declansat prabusirea. Au contribuit mai multi factori simultan: Fed-ul american a crescut dobanzile de sase ori intre 1999 si 2000, scumpind capitalul. Lockup-urile post-IPO au expirat si insiderii au vandut masiv in primul trimestru din 2000. Rapoartele financiare dezastruoase ale companiilor .com au ajuns sa nu mai poata fi ignorate. Odata ce increderea s-a craput, vanzarile au generat mai multe vanzari.
Ce a ramas din bula
Infrastructura. Companiile de telecomunicatii au cheltuit sute de miliarde de dolari pe cabluri de fibra optica si capacitate de internet in anticiparea cresterii traficului. Cand companiile au dat faliment, fibra a ramas in pamant. Pretul bandwidth-ului a colapsat. Aceasta infrastructura ultra-ieftina a fost fundatia pe care Web 2.0 — YouTube, Facebook, Skype — a putut sa construiasca cateva ani mai tarziu.
Amazon, Google, eBay, Priceline — supravietuitorii bulei aveau un lucru in comun: modele de business cu venituri reale si cale clara spre profitabilitate. Amazon a vazut actiunea scazand cu 90% — de la 113 dolari in 1999 la 6 dolari in 2001. A supravietuit. Azi valoreaza peste 2 trilioane de dolari.
Fii primul care comentează acest articol!